çÌÁ×ÎÁÑ/

éÎÏÓÔÒÁÎÎÙÅ ÑÚÙËÉ /

Notiunea si clasificarea actelor juridice civile

ignora actele juridice ce li se opune de părţile care l-au Ïncheiat. Actul Ïncheiat este valabil şi va produce efecte Ïntre părţi, Ïnsă el nu este opozabil terţelor persoane faţă de care actul este ineficace.

Nulitatea actului juridic civil

Definiţie şi funcţiile nulităţii

ïn lipsa unei definiţii a nulităţii actelor juridice Ïn codul civil, literatura de specialitate abundă Ïn definiţii, care, Ïnsă, au un numitor comun şi anume acela că nulitatea este o sancţiune civilă, care intervine c×nd se Ïnfr×nge o dispoziţie legală, cu ocazia Ïncheierii unui act juridic.

Nulitatea este acea sancţiune civilă care intervine după Ïncălcarea normei de drept, lipsind actul juridic de efectele urmărite la Ïncheierea lui.

Analiz×nd finalitatea nulităţii ca instituţie de drept civil, Ïn opinia domnului profesor T. PopÁ această instituţie urmăreşte at×t un rol preventiv, c×t şi unul represiv.

Prin urmare, nulitatea urmăreşte at×t o funcţie preventivă, c×t şi una sancţionatorie.

Funcţia preventivă a nulităţii constă Ïn ameninţarea cu distrugerea efectelor actului juridic, dacă acesta se Ïncheie cu nesocotirea dispoziţiilor normative privind condiţiile sale de validitate.

ïntr-adevăr, nulitatea actelor juridice prezintă neajunsul că nimiceşte aparenţa creată prin acest act, Ïmprejurare ce poate produce prejudicii at×t părţilor, c×t şi terţilor. De aceea, este preferabil să se verifice Ïn prealabil condiţiile de validitate ale actului juridic, pentru a preveni nimicirea efectelor lui, după ce s-a Ïncheiat. O asemenea verificare prealabilă a fost instituită de legiuitor, doar pentru actele solemne, Ïnsă ea lipseşte pentru restul actelor juridice. Pentru marea majoritate a actelor juridice pentru care nu se cere forma solemnă, părţile au tot interesul pentru a preÏnt×mpina distrugerea efectelor actului juridic, să observe prevederile legii civile Ïnainte de Ïncheierea lui şi să se conformeze lor.

Funcţia sancţionatorie intervine după Ïncheierea actului juridic, av×nd drept scop fie Ïnlăturarea efectelor contrare legii, pe care le conţine acest act, fie Ïncheierea actului Ïn totalitate, dacă nu este posibilă menţinerea lui prin Ïndepărtarea clauzelor stipulate Ïn dispreţul unor dispoziţii imperative ale legii.

De reţinut că nu trebuie confundată nulitatea actului juridic cu ineficienţa probatorie a Ïnscrisului constatator.

Se ştie din materia dreptului probator că pentru dovedirea unor acte juridice legea cere Ïntocmirea unui Ïnscris. Acest Ïnscris, pentru a constitui instrument probator trebuie să Ïndeplinească anumite condiţii prevăzute de lege. Nerespectarea acestor condiţii atrage ineficienţa Ïnscrisului doveditor, ceea ce Ïnseamnă că Ïnscrisul este lipsit de efectele sale Ïn materie de probă dar nu afectează validitatea operaţiilor juridice, care poate fi dovedită, eventual, prin alte mijloace de probă. Dacă Ïnscrisul reprezintă o condiţie pentru validitatea chiar a operaţiilor juridice (caz actelor juridice solemne), nulitatea Ïnscrisului atrage şi nulitatea actului juridic.

Evoluţia concepţiei cu privire la nulitatea actului juridic

ïn dreptul roman, concepţia asupra nulităţii era cristalizată Ïn două adagii: qui contra legem agit nihil agit precum şi quod nullum est nullum producit efectum. De aici rezultă că nulitatea era totală şi iremediabilă sau, altfel spus, actul juridic era nimicit Ïn totalitate, neexist×nd posibilitatea menţinerii lui parţiale cu Ïnlăturarea clauzelor prin care s-a Ïncălcat legea.

ïn concepţia clasică, care se afla Ïncă sub influenţa dreptului roman, nulitatea era asimilată cu ineficacitatea actului juridic, Ïn totalitatea sa, fiind tratat ca o stare organică a acestuia, deoarece s-a Ïncheiat cu nesocotirea dispoziţiilor legale. Nulitatea avea ca efect desfiinţarea actului juridic Ïn Ïntregime şi ca o consecinţă, nimicirea tuturor efectelor sale. Deci nulitatea era totală şi iremediabilă, ca şi Ïn dreptul roman.

ïn concepţia modernă s-a formulat teoria proporţionalităţii efectelor nulităţii Ïn raport cu cauzele care au determinat-o, urmările nulităţii trebuind să se mărginească numai la cele efecte care contravin legii, celelalte efecte ale actului menţin×ndu-se. ïn această concepţie, nulitatea este Ïn principiu parţială şi remediabilă. Finalitatea nulităţii Ïn această concepţie este apărarea actului juridic prin menţiunea lui, după ce s-au Ïnlăturat efectele care contravin legii.

Concepţia dreptului rom×n contemporan asupra nulităţii actului juridic este aceea a unei nulităţi Ïn principiu parţiale şi remediabile, nulitatea actului juridic av×nd menirea de a suprima numai efectele care contravin dispoziţiilor legale Ïncălcate la Ïncheierea actului, lăs×ndu-se neatinse celelalte efecte.

ïn această concepţie nulitatea totală intervine numai atunci c×nd clauzele care contravin legii au constituit cauza principală şi determinantă a Ïncheierii actului juridic.

Clasificare nulităţii actelor juridice

Teoria nulităţii actelor juridice clasifică aceste acte, Ïn raport de mai multe criterii, astfel:

1.     ïn raport de natura interesului ocrotit de lege şi de regimul ei juridic, nulitatea este de două feluri: nulitate absolută şi nulitate relativă.

Nulitatea absolută este sancţiunea ce intervine Ïn caz de nerespectare, cu ocazia Ïncheierii unui act juridic, a unei norme de drept care ocroteşte un interes general, public.

Nulitatea relativă este sancţiunea ce intervine Ïn cazul de nerespectare, cu ocazia Ïncheierii unui act juridic, a unei norme de drept care ocroteşte un interes particular, privat.

ïndoctrină şi Ïn jurisprudenţă se foloseşte pentru nulitatea absolută expresiile õnul de dreptæ sau õnulæ, ori õnul de plin dreptæ sau õactul va fi nulæ, iar pentru nulitatea relativă expresiile õactul este anulabilæ sau õactul poate fi anulatæ.

ïn raport de Ïntinderea efectelor, nulitatea poate fi totală sau parţială.

Nulitatea totală este aceea care desfiinţează actul juridic Ïn Ïntregime.

Nulitatea parţială este aceea care desfiinţează numai unele efecte ale actului juridic acesta răm×n×nd Ïn fiinţă şi produc×ndu-şi celelalte efecte.

ïn dreptul civil rom×n, nulitatea parţială reprezintă regula, iar nulitatea totală excepţia, aceasta Ïnsemn×nd că nulitatea unei